Comunicare si voluntariat

Orice societate moderna se diferentiaza de celelalte cel putin prin doua elemente. Multi dintre mebrii acestor societati cunosc foarte bine tainele comunicarii de orice fel si foarte multi dintre aceiasi membrii fac voluntariat. Romania nu exceleaza la niciunul dintre cele doua. Vedem aproape zilnic esecuri rasunatoare ale lipsei comunicarii institutionale. Cei care stiu sa foloseasca stiinta comunicarii sunt o minoritate aproape invizibila in marea de incompetenta in acest domeniu. De la politicieni, la directori de institutii si sindicalisti, foarte multi au pierdut iremediabil lupta cu comunicarea. Toti se multumesc sa deprinda oarecari competente in meseriile lor, nefiind deloc interesati de cum pot reprezenta mai bine orasul, institutia sau membrii de sindicat. Aceasta stare de fapt defineste societatile subdezvoltate si nemodernizate. Cam ca a noastra. In ce priveşte voluntariatul, acest subiect este considerat neprietenos de o imensa majoritate a membrilor societatii noastre. De fapt, orice gest care nu este remunerat in vreun fel este privit cu dispret de romani. Este chiar o ji­gnire. In special tinerii ar trebui sa fie atrasi de astfel de valori, insa numărul elevilor si studentilor care fac voluntariat este infim. Primarul municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob-Ridzi, a oferit, in urma cu cateva saptamanii, un exemplu de voluntariat care a surprins pe toata lumea. El a făcut public faptul ca, din cand in cand, le pregateste masa copiilor care iau masa la un asezamant pentru copii autisti. Gestul primarului lasa fara comentarii orice membru al societatii. Daca un om ocupat, cum e primarul unui municipiu, isi gaseste timp sa faca voluntariat, este o certitudine ca fiecare ar putea face la fel. Cel mai probabil, exemplul edilului petrosanean nu va fi urmat de aproape nimeni. Deoarece, asa cum spuneam si mai sus, mai avem mult pana sa devenim o societate moderna, in care oamenii sunt insufletiti de astfel de valori. Iar societatea nu se va moderniza singura. Depinde de fiecare dintre noi sa se intample acest lucru. Pana acum nu pare ca ne-am dori vreun pic, desi fiecare se plange sau are cuvinte de ocara la adresa societaţii in care traim.
La multi ani!
Nicu Tasca

Lectia conferintei de presa

Am vazut in cateva randuri ca politicieni si oameni cu functii in administratia publica, in special primari, nu stiu cum se realizeaza o conferinta de presa. Acestia confunda conferintele de presa cu orice alt tip de conferinte. Poate de aceea invita la astfel de evenimente oameni care nu au nicio legatura cu presa. Sau poate de aceea anunta organizarea unei comnferinte de presa (singura dintr-un an, de altfel), apoi o contramandeaza cu 10 minute inainte de ora programata pentru incepere. Asa stand lucrurile nici nu e de mirare ca ziaristii nici nu catadicsesc sa vina la astfel de evenimente. Este mai mult decat evident ca multi oameni din spatiul public habar n-au de domeniul realtiilor publice. N-au auzit in viata lor de institutia comunicatului de presa. Ei sau altii din anturajul lor ar trebui sa ia lectii serioase despre cum se oragnizeaza si cine trebuie sa participe la o conferinta de presa, cum si cand trebuie scris un comunicat de presa. Altfel nu vor face decat sa starneasca rasul ori de cate ori vor fi nevoiti sa organizeze astfel de evenimente. Exista varinata invatarii, care poate fi folosita. Insa ramane la fel de potrivita si varianta angajarii unor specialisti care sa se ocupe de aceste lucruri. In cel de-al doilea caz, succesul este garantat din prima. Trebuie doar sa accepte ca au nevoie de ajutor. Asta e insa cel mai greu.
Nicu Tasca

DE CE SA NE CONECTAM?

Citeam o postare de pe Public Relations Blogger despre ce nu s-a schimbat in PR si gaseam acolo nevoia de a fi conectat. Ei bine daca facem o paralela cu ce se intampla in institutile noastre realizam faptul ca acest punct nu numai ca nu il gasim, ci din contra exista chiar o groapa intre lumea reala si institutii.
In unele facultati de stiinte politice atunci cand se explica studentilor sistemul politic se da exemplul unei masini de spalat in care bagi detergent, haine murdare, stabilesti programul de spalare si astepti sa le scoti curate, iar daca nu sunt curate mai le bagi o data, eventual schimbi detergentul si programul, ei bine hainele murdare constitutie problemele oamenilor, detergentul este programul politic, programul de spalat ar trebui sa fie format din actiuni, iar ca output verificarea satisfactiei fata de solutionarea problemelor. Trebuie sa recunosc ca in Romania trebuie sa gasim alt exemplu pentru ca acesta nu este nici el conectat cu realitatea. Aici nu este nimeni interesat de ce probleme au oamenii, nici cat de satisfacuti sunt ei de ceea ce face masina de spalat, respectiv guvernamantul pentru a le solutiona, ci totul functioneaza fara nici un scop si pentru a rezolva ceva insa ce nu mai conteaza. Sau, poate, liderii nostri politici au atata viziune incat ei nu mai au nevoie de conectare cu realitatea, deoarece un lucru e cert: nu se fac sondaje de opinie, oamenii nu sunt consultati, astfel ca exista o mare problema pentru ca lipseste exact un element vital acela al CONECTARII LA REALITATE!
In momentul in care clasa politica se hotaraste sa coboare din acel turnulet al unui palat, cabinet parlamentar sau chiar primarie ar trebui sa inceapa sa se conecteze cu realitatea si sa aiba un dialog, sa ceara feedback dinspre cetateni ca ... pentru ei trebuie sa guvernati, asa ati primit mandat!

Sursa foto: http://www.pravaliacucarti.ro/images_cache/D/4-3552.JPG

Ana - Maria BUSONIU

Institutiile romanesti comunica prost si foarte prost

Am avut un sondaj pe blogul nostru in care i-am chestionat pe cei care l-au vizitat cu privire la modul in care apreciaza ca institutiile din Romania inteleg sa comunice. Rezultatele sunt mai mult decat relevante. Institutiile romanesti comunica prost si foarte prost, considera 75% din repondenti. Trei sferturi dintre cei care au raspuns se simt ignorati de autoritati pentru ca nimeni nu le intinde o... informatie. Realitatea este descurajanta aratand, pe de o parte, incompetenta in domeniul relatiilor publice a oficialitatilor locale, judetene si centrale, iar pe de alta parte, indiferenta lor vizavi de imbunatatirea acestei realitati. Aproape o cincime (18%) considera ca institutiile comunica bine, in timp ce doar 7% folosesc superlativul in privinta comunicarii institutionale romanesti. Deficitul de comunicare si realtii publice al institutiilor nu este umplut, din pacate, de nimic altceva. Nici partidele si nici organizatiile societatii civile nu au umplut acest gol. Mass media suplineste, intr-un fel, exercitiile de comunicare ale oficailitatilor si institutiilor, insa, evident, nu se poate cala pe locul lasat liber. De altfel, nici este treaba ei.
Concluzia sondajului nostru ar fi una de bun simt. Institutiile si oficialitatile de la toate nivelurile trebuie sa-si imbunatateasca subit comunicarea cu opinia publica. Orice amanare nu face decat sa prelungeasca o agonie, care indeparteaza tot mai mult cetateanul de actiunile care ar trebui sa il aiba drept beneficiar. Aviz politicienilor si oamenilor din fruntea institutiilor! Mai devreme sau mai tarziu vine si decontul.
Nicu Tasca

Comunicati cu mine, Domnule Primar!

Faptul ca nimeni nu se sesizeaza in momentul in care auzim ca la o primarie sau alta nu s-a mai tinut o conferinta de presa de un secol, in conditiile in care, cel putin o data pe luna ar fi necesara folosirea unei astfel de modalitati de comunicare, ne arata faptul ca nu exista o cultura a comunicarii publice in Romania! Iar, ceea ce nu inteleg primarii nostri este faptul ca, ei, mai pot castiga sau nu un nou mandat doar in baza respectarii acelui parteneriat de comunicare dintre ei si comunitate stabilit in campanie. A face lucruri nu este suficient pentru a avea succes, daca nu se arata in mod constant printr-o comunicare eficienta ca faci exact ceea ce ai promis in campanie, ca esti in grafic in respectarea protocolului de comunicare.
Alegerile se castiga in momentul in care ai castigat increderea cetateanului si daca ai castigat-o ai obligatia de a o mentine, lucru care se face printr-o comunicare onesta intre cetatean si institutia pe care o conduci. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca proasta comunicare din institutiile romanesti ne-a adus in situtatia in care exista o lipsa mare de incredere in institutii, lucru care este poate cel mai mare impediment in existenta unei participarii publice reale, pentru ca inainte de a participa trebui sa fi informat si sa crezi in ceea ce vrei sa te implici.Astfel ca stimabili primari nu va intrebati de ce nu participa cetatenii la treburile comunitatii, ci mai bine intrebati-va cum comunicati domneavoastra cu acestia!

Sursa foto http://cantstoplovin.files.wordpress.com/2009/06/windowslivewriter5thingsivebeenreallybadat-10c09broken-trust-by-bleedingdesperation61.jpg

Ana - Maria BUSONIU

Comunicarea inseamna parteneriat

In Romania, domeniul comunicarii este tratat ca orice alt lucru. La extreme. Unii nu comunica deloc, iar altii comunica orice, fie ca e important, fie ca nu. Ma refer, in special, la institutii. Sunt destul de putini cei care vad comunicarea ca pe un lucru normal. Ca pe un lucru firesc. Eu cred ca orice exercitiu de comunicare trebuie gandit ca un parteneriat. Un parteneriat intre institutie (conducatorul ei) si cetatean (de partea sa aflandu-se institutiile media). Cand fac un exercitiu de comunicare trebuie sa analizez din prisma a ceea ce il intereseaza pe partenerul meu. Pe cetatean. Sa ma pun in pielea lui. Pe el il intereseaza, cu siguranta, lucrurile cu care intra in contact. Il intereseaza cum i se va imbunatatii viata sau i se va inrautati si de ce. Cel care face comunicarea trebuie sa stie aceste lucruri sau sa aiba in staff-ul sau oameni care stiu aceste lucruri. Comunicarea nu este doar un beneficiu, este si o obligatie pentru cel ce o face. Este una dintre obligatiile prinse in parteneriatul sau cu cetatenii. Multi insa nu respecta acest parteneriat, desi l-au incheiat si poate au primit si voturi pe el. La polul opus sunt cei care exagereaza rolul comunicarii. Ei comunica redundant. Isi pun staff-ul sa foloseasca instrumentele comunicarii pentru orice inatlnire, orice sedinta. Aceasta este comunicarea redundanta. Iar efectul ei este ca daca vor forta ziaristii sa "inghita" foarte multe informatii care "nu sunt o stire", cand vor avea cu adevarat o stire importanta, va trece neobservata. Ambii parteneri au de pierdut intr-un astfel de caz, si conducatorul institutiei si cetateanul. Cei care inteleg normalitatea comunicarii folodsesc instrumentele acesteia doar cand subiectul "face stirea", adica nu poate fi ignorat de nicio institutie media. Atunci ambii parteneri sunt multumiti si parteneriatul este cu adevarat respectat.
Nicu Tasca

VIITORUL RELATIILOR PUBLICE