Comunicarea inseamna parteneriat

In Romania, domeniul comunicarii este tratat ca orice alt lucru. La extreme. Unii nu comunica deloc, iar altii comunica orice, fie ca e important, fie ca nu. Ma refer, in special, la institutii. Sunt destul de putini cei care vad comunicarea ca pe un lucru normal. Ca pe un lucru firesc. Eu cred ca orice exercitiu de comunicare trebuie gandit ca un parteneriat. Un parteneriat intre institutie (conducatorul ei) si cetatean (de partea sa aflandu-se institutiile media). Cand fac un exercitiu de comunicare trebuie sa analizez din prisma a ceea ce il intereseaza pe partenerul meu. Pe cetatean. Sa ma pun in pielea lui. Pe el il intereseaza, cu siguranta, lucrurile cu care intra in contact. Il intereseaza cum i se va imbunatatii viata sau i se va inrautati si de ce. Cel care face comunicarea trebuie sa stie aceste lucruri sau sa aiba in staff-ul sau oameni care stiu aceste lucruri. Comunicarea nu este doar un beneficiu, este si o obligatie pentru cel ce o face. Este una dintre obligatiile prinse in parteneriatul sau cu cetatenii. Multi insa nu respecta acest parteneriat, desi l-au incheiat si poate au primit si voturi pe el. La polul opus sunt cei care exagereaza rolul comunicarii. Ei comunica redundant. Isi pun staff-ul sa foloseasca instrumentele comunicarii pentru orice inatlnire, orice sedinta. Aceasta este comunicarea redundanta. Iar efectul ei este ca daca vor forta ziaristii sa "inghita" foarte multe informatii care "nu sunt o stire", cand vor avea cu adevarat o stire importanta, va trece neobservata. Ambii parteneri au de pierdut intr-un astfel de caz, si conducatorul institutiei si cetateanul. Cei care inteleg normalitatea comunicarii folodsesc instrumentele acesteia doar cand subiectul "face stirea", adica nu poate fi ignorat de nicio institutie media. Atunci ambii parteneri sunt multumiti si parteneriatul este cu adevarat respectat.
Nicu Tasca